Muzicoterapia este utilizarea sistematică a muzicii într-o relație terapeutică care vizează restabilirea, menținerea și promovarea sănătății emoționale, fizice și mentale. Muzicoterapia este o disciplină științifică, orientată spre practică, care este strâns legată de alte discipline științifice, în special de medicină, științe sociale, psihologie, muzicologie și pedagogie. Termenul de “muzicoterapie” este folosit pentru diferite concepte de muzicoterapie, care sunt de natură psihoterapeutică, spre deosebire de terapiile farmacologice și cele fizice.Metodele muzicoterapeutice urmează psihologia, terapia comportamentală, teoria învățării, abordările sistemice, antroposofice și holistico-umaniste.
Sursa: ”Teze despre muzicoterapie” Comunitatea de munca federala (Bundesarbesgemeinschaft BAG) Muzicoterapia în Germania, 1998
Muzicoterapia reprezintă o formă de psihoterapie nonverbală și include toate metodele în care muzica este utilizată în scop terapeutic, de exemplu sub formă de piese muzicale ascultate sau sub formă de sunete, ritmuri și muzică improvizate de sine.
Această stimulare emoțională și intrare în contact cu sinele și cu terapeutul poate stimula de asemenea și începutul unui proces terapeutic verbal.
Mediul muzical este folosit pentru a atinge obiectivele terapeutice, descoperite sau stabilite alături de muzicoterapeut în sesiuni individuale sau de grup.
Muzicoterapia activă
este un termen generic pentru toate formele de muzicoterapie în care pacientul se implică activ în producerea muzicii cu un instrument sau cu propria voce. Indiferent de cunoștințele muzicale anterioare, prin diferite sunete starea interioară poate găsi într-un mod special o expresie concretă în muzică. Terapeutul se implică muzical la comun cu pacientul, fie într-o formă liberă, improvizatorică de cântat fie în una structurată, participând astfel activ la prelucrarea și vindecarea prin muzică. Alături de terapeut sau de o grupă, curajul și dorința de a crea și experimenta prin muzică sunt cele mai importante.
Muzicoterapia receptivă
este cea mai veche formă de aplicare terapeutică a muzicii. Muzicoterapie receptivă înseamnă că pacientul însuși nu este implicat activ în realizarea muzicii doar în ascultarea acesteia, a anumitor melodii sau secvențe sonore care sunt fie redate de terapeut fie de o înregistrare audio. Perceperea muzicii declanșează reacții fizice, pulsul adaptându-se la ritmul muzicii, și reacții psihic-emoționale de diferite intensități, atât stări de relaxare și liniște precum și de vitalizare și activare. Astfel are loc un proces de reflecție terapeutică despre sentimentele declanșate de muzică. Pe de o parte, calitatea relației dintre terapeut și pacient este importantă, iar pe de altă parte, se folosește particularitatea și puterea mediului muzical.
Muzicoterapia preventivă
Muzicoterapia preventivă se adresează persoanelor de toate vârstele, ce se află în căutarea îmbunătățirii calității vieții și își doresc un echilibru constant, armonie și bunăstare interioară sau pur și simplu pentru dezvoltarea potențialului muzical creativ. În urma suprasolicitărilor la nivel emoțional, social, fizic și psihic apare nevoia exprimărilor stărilor interioare, a frustului survenit din obstacolele de zi cu zi. Prin sesiunile de muzicoterapie se crează șansa experimentării unei forme creativ-terapeutice prin care diverse gânduri, sentimente și stări emoționale să fie exprimate sonor, ritmic și melodic.